Dacă un contribuabil lucrează în Olanda pe tot parcursul anului și are reședința în România, atunci, în conformitate cu Legea 227/2015 – Art. 59 privind Codul fiscal, în cazul persoanelor fizice române, cu domiciliul înregistrat în România, pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, acestea datorează impozit.
Contribuabilii care obţin venituri din străinătate au obligaţia să le declare, potrivit declaraţiei specifice, până la data de 25 Mai a anului următor celui de realizare a venitului. Organul fiscal român stabileşte impozitul anual datorat şi emite o decizie de impunere, în intervalul şi în forma stabilite prin A.N.A.F.
Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcţie de natura acestuia.
Pentru veniturile obţinute din străinătate de natura celor obţinute din România şi neimpozabile în conformitate cu prevederile prezentului titlu se aplică acelaşi tratament fiscal precum cele obţinute din România.
Dacă sunteți lucrător temporar într-o altă țară decât România, se poate considera că aveți domiciliul fiscal în țara de origine. Prin urmare, va trebui să plătiți impozitul acolo, chiar dacă petreceți în străinătate mai mult de 6 luni – atâta timp cât vă păstrați reședința permanentă în țara de origine și aveți legături personale și economice strânse cu țara respectivă.
În acest caz, vă poate impozita și țara gazdă. Contactați autoritățile fiscale din țara de origine pentru a afla concret şi corect ce norme vi se aplică.
În plus, indiferent dacă aveți sau nu în continuare reședința în țara de origine, aceasta vă poate impozita venitul obținut în afara țării.
În aceste cazuri, nu uitați că există soluții pentru a evita dubla impozitare. Asigurați-vă că venitul dumneavoastră nu este impozitat de două ori, dacă nu este necesar.